Infertilitatea este incapacitatea unui cuplu de a obţine o sarcină după cel puţin un an de contact sexual neprotejat. Aproximativ 1 din 6 cupluri este afectat de infertilitate, o statistică uluitoare din păcate. Cu toate că există încă multe persoane care privesc în continuare fertilitatea că pe o problemă „strict feminină”, statisticile arată că în jumătate dintre cazurile de infertilitate este implicat şi partenerul de sex masculin. Ponderea pe sexe este: o treime din cazuri este determinată exclusiv de patologia partenerului feminin şi o treime de patologia partenerului masculin. Iată de ce atunci când un cuplu dorește un copil e bine ca la medic să se prezinte ambii parteneri. La femei, infertilitatea se datorează în primul rând ovulatiei anormale, disfuncţiilor tubului falopian, afecţiunilor uterine sau celor pelvine. Cauzele frecvente sunt cu preponderență (dar nu se limitează la): Disfuncţia ovulatorie - fie ovulaţia nu are loc (amenoree) sau are loc foarte sporadic, astfel încât este greu de determinat perioada optimă a lunii în care femeia poate rămâne însărcinată. Aderenţa pelvină - țesut cicatrizat care leagă organele şi interefereaza cu sarcina. Endometrioza - stare patologică în care ţesutul endometrial este găsit în alte locuri decât în învelişul uterului, în speţă în tractul reproducător, dar şi în alte părţi din corp. Fibromul uterin - masă de ţesut care creşte în peretele cavităţii uterine, în cavitatea uterină sau în afara ei. Sunt de regulă non canceroase şi nu necesită tratament decât dacă au simptome acute şi se manifestă prin dureri pelvine sau sângerări. Pot cauza însă infertilitate în funcţie de localizarea lor. Afecţiunea tuburilor falopiene - tuburile falopiene sunt blocate sau deteriorate. Această afecțiune poate fi cauzată de ţesut cicatrizat de la endometrioză, operaţii chirurgicale ginecologice sau în zona abdominală, ori de sarcinile ectopice. Disfuncția tuburilor falopiene poate bloca intrarea sau circulaţia ovulului prin tuburile falopiene, contactul cu sperma sau poate preveni implantarea embrionului în uter. Sindromul ovarelor polichistice - o categorie de simptome caracterizate prin ovare polichistice, un nivel excesiv de testosterone, creştere în greutate şi apariţia părului facial. Menopauza timpurie - menopauza apărută prematur la femei cu vârstă de 20-30 de ani. Hiperprolactinemie - secreţia excesivă a prolactinei, hormonul care stimulează producerea lactaţiei, poate interfera cu ovulaţia pentru a da corpului falsa imrpesie că femeia este în perioada postnatală. Îmbătrânire - gradul maxim de fertilitate la femei este în jurul vârstei de 20 de ani. Cu toate că depinde de la femeie la femeie, studiile (http://www.asrm.org/uploadedFiles/ASRM_Content/Resources/Patient_Resources/Fact_Sheets_and_Info_Booklets/agefertility.pdf) arată că după 35 de ani şansele ca o femeie să rămână însărcinată scad simţitor şi după 40 de ani scad considerabil. Având în vedere ca femeile se nasc cu un număr limitat de ovule, vârsta unei femei este un factor extrem de important în determinarea fertilităţii. Pierderea repetată a sarcinilor – trei sau mai multe sarcini pierdute scad considerabil probabilitatea unei sarcini viabile în viitor. De cele mai multe ori cauzele de mai sus se întrepătrund, nimic în organismul uman nu este izolat ca și patologie. Alte cauze pot fi afecțiuni și dereglări precum: bolile autoimune, defectele din naștere care afectează tractul reproducător, cancerul sau o tumoră, problemele de coagulare, medicația (chimioterapia în mod special), dezechilibrele hormonale, afecțiunile tiroidiene, diabetul. Desigur, aspectele negative în stilul de viaţă pot favoriza infertilitatea: fumatul excesiv, consumul excesiv de alcool, prea multă activitate fizică/sport sau problemele de nutriţie şi obezitatea. Infertilitatea masculină poate constitui uneori chiar singurul motiv pentru care un cuplu nu poate concepe o sarcină sau se poate adăuga la seria de motive asociate ale partenerei, ceea ce creează o situaţie complexă de infertilitate în cuplu. Repetăm și accentuăm: este esenţial ca ambii parteneri să fie testaţi atunci când apare această problemă. În cazul bărbaţilor, infertilitatea poate fi legată de afecţiuni şi dereglări în corp cum ar fi: producţia inadecvată sau scăzută de spermă şi distribuirea acesteia în mod deficitar, problemele de ordin anatomic, impotenţa, infecţiile cu transmitere sexuală netratate, leziunile precedente ale testicolelor, vasectomia, dezechilibrele hormonale sau efecte secundare provocate de medicaţie (în special chimioterapie). Există şi în cazul bărbaţilor anumite aspecte negative în stilul de viaţă care pot favoriza infertilitatea: obezitatea, vârsta, consumul excesiv de alcool, tutun şi droguri, expunerea îndelungată la temperaturi ridicate şi expunerea la un mediu toxic. Evaluarea cuplului infertil trebuie să ţină aşadar seama de toate verigile procesului de concepţie: ovulaţia, transportul tubar al ovulului, producţia şi viabilitatea spermatozoizilor, eliberarea în vagin la momentul oportun, receptivitatea mucusului cervical, fertilizarea şi receptivitatea uterină pentru implantare, cantitatea şi viabilitatea spermatozoizilor, stilul de viață, vârsta, mediul în care trăiește, natura și durata muncii pe care o prestează zilnic, dezechilibrele de orice fel, istoricul medical.

Efectele psihologice ale infertilităţii

Aproximativ 5% din cuplurile care trăiesc în ţări din lumea dezvoltată experimentează infertilitatea primară (incapacitatea de a avea copii) sau infertilitatea secundară (incapacitatea de a obţine sau de a păstra o sarcina după naşterea unui sau mai multor copii în prealabil). Experţii susţin că doar jumătate din cazurile de infertilitate au o origine fizică (http://www.health.harvard.edu/newsletter_article/The-psychological-impact-of-infertility-and-its-treatment ) şi că restul sunt rezultatul manifestărilor psihosomatice la femei sau nu au fost încă explicate în mod concret. Dar cercetările arată că majoritatea cazurilor de infertilitate pot fi asociate cu cauze psihologice la bărbat sau la femeie. În aproape o treime din cazuri, este identificată problema psihologică la femeie, într-o treime la bărbat, 10% la ambii parteneri, iar pentru restul de aprox 20% din cazuri nu a putut fi atribuită exact cauza infertilităţii. Nu numai că într-o măsură covârşitoare cauzele sunt psihologice, dar tratamentele hormonale prescrise în cazul infertilităţii cresc considerabil disconfortul emoțional. În urma unui studiu în care au fost incluse 200 de cupluri care au vizitat frecvent o clinică de fertilizare, jumătate dintre femei şi 15% dintre bărbaţi au spus că infertilitatea a fost cea mai tristă şi mai frustrantă experienţă din viaţa lor. Un alt studiu în care au fost incluse 488 de femei americane care au completat un chestionar standard înainte de a participa la un program de reducere a stresului, a arătat că femeile care sufereau de infertilitate s-au simţit la fel de anxioase şi deprimate ca cele diagnosticate cu cancer, hipertensiune arterială sau cele care îşi reveneau după un atac de cord. A fost deovedit, de asemenea, că (https://www.ordrepsy.qc.ca/pdf/2013_11_01_Integrating_SandP_Dossier_05_Peloquin_Brassard.pdf) la femei infertilitatea este percepută că o lovitură adusă stimei de sine, asociată cu pierderea identităţii de mamă şi un sentiment de gol şi feminintate pierdută. Infertilitatea produce femeilor reacţii severe precum şoc, negare şi durere la aflarea diagnosticului. Femeile prezintă mai multe simptome de depresie şi anxietate decât bărbaţii. Şi bărbaţii sunt afectaţi de infertilitate, deoarece o consideră ca pe o lovitură adusă masculinităţii şi virilităţii lor. Pot manifesta mânie, o stare de izolare şi un sentiment de eşec personal. Persoanele care află că sunt infertile experimentează adesea o emoţie supărătoare şi des întâlnită în rândul celor care suferă după o pierdere foarte mare (în acest caz, pierderea este capacitatea de a procrea). Reacţiile tipice includ şocul, durerea, depresia, mânia şi frustrare dar şi o pierdere a stimei și a încrederii în sine şi a sentimentului de control asupra propriului destin. Relaţiile pot suferi (nu doar cea primară, cu partenerul/a de cuplu, ci si cea cu prietenii şi familiile care pot provoca suferinţă fără intenţie, oferind sfaturi şi ajutor bine intenţionat dar neavizat). Cuplurile care se confruntă cu infertilitatea pot evita interacţiunile sociale cu prietenii care se bucură de o sarcină sau au deja copii. S-ar putea confrunta şi cu disfuncţii sexuale ce derivă din stări de anxietate şi cu alte conflicte în cuplu.

De ce medicina integrată?

Există extrem de multe abordări ale medicinei alopate, dar și multe alte procedee alternative pentru tratarea infertilității. Cele mai multe dintre ele, însă, nu abordează problema holistic, procedeele sunt chinuitoare, costisitoare și induc o stare de stres care nu numai că nu face bine mamei, dar afectează și fătul și, ulterior, dezvoltarea lui. Din păcate, deși finalitatea unor atare proceduri ar trebui să fie un motiv de bucurie maximă, în proporție covârșitoare oamenii sfârșesc prin a fi obosiți, deprimați și mai dezechilibrați ca înainte de tratament. Stresul cauzat de tratamente și de dezechilibrele emoționale preexistente acestora, dezechilibrele pe care medicamentația le cauzează în alte părți de organism și cele care rămân în continuare netratate, considerate a fi „neimportante” și care vor afecta pe alte căi atât mama cât și copilul pe care îl poartă, stresul indus în cuplul care nu poate concepe pe căi naturale, toate aceste lucruri aduc după sine, din păcate, alte probleme. Medicina integrată ScienceMed vindecă holistic. Cu ajutorul aparatelor de biorezonanță și electrosomatografie interstițială măsurăm toate dezechilibrele existente la nivel energetic și celular. Este primul pas și este esențial pentru o abordare firească a problemei. Stabilim cauzele și legăturile dintre ele, echilibrăm fizicul, mentalul și emoționalul. Tratamentele, dincolo de faptul că sunt verificate cu aparatul de biorezonanță și sunt individualizate pe fiecare pacient în parte, nu au efecte secundare. Folosim produse homeopate, fitoterapice și gemoterapice ori remedii florale Bach care, combinate între ele duc la o reechilibrare a întregului organism, rezolvând nu doar problema infertilității, ci și alte probleme. Foarte importante sunt ședințele de echilibrare energetică, prin care ne ajutăm corpul să răspundă mai bine la tratament, dar și să reducă nivelul de stres sau probleme emoționale. Aceste ședințe se pot face și după ce femeia a rămas însărcinată, pe toată perioada sarcinii și chiar în timpul alăptării. Este chiar recomandată continuarea terapiei în timpul sarcinii, echilibrările ajutând nu doar mama, ci și copilul, care se va dezvolta armonios și se va naște sănătos și echilibrat, cu șanse foarte mari de evoluție armonioasă, se va îmbolnăvi mai puțin, va avea mai puține probleme de sănătate sau dezvoltare emoțională și mentală.