Noiembrie. Frig. Iarnă. Umezeală. Un ambient nu tocmai plăcut sau confortabil, cel puțin afară. Printre organele cele mai afectate de probleme în această perioadă sunt plămânii, cei fără de care nu am putea respira, deci nu am putea trăi. Răceli, gripe, dureri pectorale, nas înfundat, gât iritat, respirație îngreunată și dureroasă, aproape imposibilă. De multe ori ne ridicăm din pat pentru că avem senzația că în poziția culcat nu avem aer suficient. Respirația nu este altceva decât o „transformare” a aerului într-un soi de hrană pentru organism. La nivel subtil, aerul reprezintă libertate, forță interioară, energie pură, trăire, viață. Aerul este unul dintre cele 5 elemente vitale, fără de care viața nu ar putea fi posibilă. Prin plămâni inspir și respir viață. Plămânii oxigenează fiecare celulă a corpului, prin respirație devin conștient că trăiesc. Ei reprezintă capacitatea mea de a „dărâma ziduri” și de a mă adapta mediului. Primul lucru pe care îl face copilul la naștere este să respire. Autonom. Respirația reprezintă, prin urmare, mai mult decât a fi viu, o stare de independență, copilul se desprinde de mamă și poate trăi autonom de ea. Afecțiunile care se manifestă prin probleme de respirație arată conflicte interioare profunde, care „sufocă”, sentimente negative care irită și limitează. Fricile intense, descurajarea, disperarea, stresul, perioadele lungi în care parcă sunt numai „ceasuri rele”, sentimentele de neputință sau vulnerabilitate, relațiile încordate cu membrii familiei sau persoane pe care le iubesc, locul de muncă nepotrivit, care nu îmi oferă satisfacții, toate, luate separat sau împreună, conduc la senzația de „sufocare”. Trăiesc împotriva naturii mele, m-am pierdut și m-am blocat. Sunt dependent de ceva sau cineva. În atacul de panică cel mai grav simptom este acela că nu respir. Plămânii nu primesc aer suficient și nu pompează către restul corpului. Frica paralizează, mai ales frica de moarte. În mijlocului unui eveniment traumatizant primul sentiment este acela că nu respir cum trebuie. Abandonul, mai ales în copilărie, sufocă. Mi-e frică să fiu singur(ă), independent(ă), nu știu dacă fac față provocărilor, nu mai am sprijin, nu mă simt în siguranță. Urmăriți-vă respirația câteva zile. Simțiți cum atunci când sunteți relaxați, când râdeți, când vă simțiți bine, confortabil, când sunteți înconjurați de oameni pe care îi iubiți RESPIRAȚI intens, profund, simțiți aerul în toți porii, în toate celulele și tot corpul vostru, simțiți cum creierul se oxigenează și transmite doar informații pozitive. Acelea sunt momente în care plămânii voștri „râd” de bucurie, funcționează la capacitate maximă, primesc viață și transmit viață. Urmăriți-vă în momentele de tensiune, de conflict. Simțiți cum respirația devine sacadată, aerul pare a fi extrem de rarefiat și parcă nu ne ajunge, inspirația este extrem de scurtă, iar expirația rapidă și nervoasă. Observând asta, opriți-vă pentru un moment și RESPIRAȚI intens. Trageți o gură mare de aer, pe care să o simțiți în tot corpul. Respirați „din stomac”. Observați cum tot corpul începe să se relaxeze, furia, frica sau orice alt sentiment ați avea se estompează, musculatura se întinde, începeți să vă simțiți cu mult mai bine, ușor-ușor respirația revine la normal, iar voi la o stare de bună dispoziție. Nici plămânii, ca nici un alt organ, nu se îmbolnăvesc peste noapte. Tot ce ați citit mai sus, dacă se întâmplă o dată la câteva luni, nu reprezintă un pericol foarte mare. Dacă, însă, zi de zi trăiți astfel de sentimente, probabilitatea este să dezvoltați probleme ale plămânilor, unele mai ușoare, altele mai grave, în funcție de intensitatea trăilor voastre și de factorii de mediu și sociali asociați. Răcelile banale nu sunt decât un semnal de alarmă pe care organismul vi-l transmite. Și de fiecare dată semnalul de alarmă devine mai grav, dacă acum câtiva ani mergeam la serviciu răcit(ă) fiind, iar simptomele treceau cu câteva ceaiuri și o aspirină, în timp ajungem să stăm în pat câteva zile sau să facem complicații.

Ce putem face?

Desigur, să avem grijă să ne îmbrăcăm corespunzător atunci când este frig. A avea grijă de noi, însă, începe cu o stare de bună dispoziție, cu o hrană corespunzătoare, cu un ambient plăcut și relaxant. Oricând vă amintiți, fiți atenți la respirație și faceți câteva exerciții de respirație zilnic. Inspirați și expirați adânc, profund, încet, fără grabă, fiind atenți la corpul vostru. Creați-vă un mediu plăcut, un fond muzical plăcut, chiar și atunci când lucrați. Dacă aveți colegi în birou puneți-vă o pereche de căști sau convingeți-i și pe ei că puteți lucra mai bine dacă sunteți relaxați. Încercați să nu vă lăsați dominați de frică, de durere, de abandon, de sentimente neplăcute. Sunt normale, dar nu trebuie să fie permanente. Găsiți mici bucurii în fiecare zi, chiar și în zilele mai rele. Înconjurați-vă de oameni tonici, care vă bucură, care vă iubesc și pe care îi iubiți.

Ce facem când ne-am îmbolnăvit?

În primul rând, nu așteptăm. Nu lăsăm lucrurile să se agraveze. În funcție de boala dezvoltată și de dezechilibrele care pot fi măsurate prin biorezonanță și electrosomatografie, medicul va hotarî o schemă de tratament care va îmbina, cel mai adesea, remedii homeopate, care acționează asupra cauzei, terapia florală Bach, care reglează problemele emoționale sau gemoterapice care acționează eficient asupra efectelor bolii. Medicina integrată poate trata absolut toate bolile de plămâni și, mai mult decât atât, se asigură că elimină cauzele, nu doar efectele, în așa fel încât boala să nu se reinstaleze.