Odată cu înaintarea în vârstă, oasele şi ligamentele de la nivelul coloanei resimt cel mai bine trecerea anilor şi se deteriorează gradual, în special la nivelul gâtului, producând o afecţiune denumită spondiloză cervicală. Modificările aduse de procesul de "îmbătrânire a articulaţiilor şi oaselor" constau în apariţia unor excrescenţe osoase neregulate pe vertebre, pierderea elasticităţii ligamentelor şi distrugerea discurilor intervertebrale. Toate aceste fenomene conduc la apariţia durerilor la nivelul coloanei cervicale, la "înţepenirea" gâtului prin limitarea mişcărilor în articulaţiile coloanei cervicale şi uneori la afectări neurologice mai mult sau mai puţin severe.

Semnele de spondiloză cervicală

Apariţia excrescenţelor oasoase sau a ciocurilor, alături de scăderea diametrului canalului medular, conduce la lezări ale nervilor şi ale măduvei spinării cunoscute sub numele de radiculopatii şi mielopatie cervicală. Din fericire, cea mai mare parte a cazurilor evoluează fără afectare neurologică. La bolnavii de spondiloză cervicală mişcările la nivelul cefei se fac cu greu. Acest simptom este însoţit de dureri, furnicături sau înţepături la nivelul umerilor sau braţelor, uneori chiar de arsuri neplăcute sau amorţeli ale degetelor. Unii pacienţi îşi simt braţele "fără putere" şi slăbite. La nivelul cartilajelor articulare (care au rol de protecţie a oaselor) au loc fenomene de uzură. În timp ce boala evoluează este posibil ca acest proces de deteriorare să distrugă complet discurile dintre vertebre. Ca urmare, la nivelul discurilor vertebrale neacoperite şi neprotejate corespunzător va apărea fenomenul de "frecare os pe os", rezultatul fiind distrugerea capetelor osoase şi apariţia durerilor la nivelul vertebrelor cervicale, adică a cefei şi umerilor. Unele dintre cele mai neplăcute senzaţii la pacienţii cu spondiloză cervicală rămân tulburările de echilibru, ameţelile şi vertijul. Durerile la mişcare vor determina şi scăderea mişcărilor la nivelul gîtului. Ciocurile osoase ale vertebrelor pot comprima rădăcinile nervilor care trec spre braţe şi spre spate. Durerea şi ameţelile se vor intensifica pe măsură ce boala avansează, iar mişcările se reduc treptat până când gâtul ajunge rigid şi coloana vertebrală se curbează, creând aspectul de "om cocoşat", chiar şi fără dureri mari, dar cu un adevărat handicap de mişcare a gâtului şi cefei.

Tratamentul recomandat în spondiloza cervicală

La Clinica de Medicină Integrată ScienceMed pacienta L.V., în vârstă de 49 de ani, soseşte cu o rigiditate a gâtului şi dureri moderate în zona cervicală şi a umerilor, cu furnicături în degetele mâinilor şi cu o senzaţie de braţe slăbite, fără forţă. În plus, în diferite momente ale zilei, pacienta acuza ameţeli şi simptome neplăcute de pierdere a echilibrului, concomitent cu dureri vagi de cap, cu scăderea atenţiei şi tulburări de concentrare în efectuarea diferitelor activităţi de la locul de muncă. La măsurarea tensiunii arteriale, valorile au arătat uşoare oscilaţii faţă de valorile cunoscute, iar pulsul şi glicemia au fost determinate în limite normale. Mai mult, examenul EKG nu a indicat semne de afectare a activităţii electrice a inimii. Pacienta a efectuat o serie de radiografii ale coloanei cervicale au evidenţiat, în diverse grade de evoluţie, excrescenţe osoase la nivelul vertebrelor cervicale C3-C7, cu modificări ale spaţiilor intervertebrale. Doamna L.V. a urmat cure de fizioterapie, asociate cu tratament antialgic şi de relaxare musculară. Simptomele au evoluat în timp, situaţie care a limitat progresiv aptitudinile pacientei la locul de muncă, alături de disconfortul creat în alte activităţi cotidiene, chiar şi în timpul liber sau la domiciliu. La prezentarea în Clinica de Medicină Integrată ScienceMed modelarea organelor în cadrul electrosomatogramei arată creşteri medii şi marcate ale conductivităţii electrice interstiţiale la nivelul coloanei cervicale şi lombare, alături de modificări ale concentraţiei de ioni şi hormoni locali şi sistemici, precum şi în conţinutul de apă al organismului. Metoda Biorezonanţei Paul Schmidt a identificat multiple deficite de rezonanţă armonică la nivelul oaselor şi musculaturii vertebrale, dar şi al altor articulaţii mai mici la care pacienta încă nu prezenta simptome. În concordanţă cu anamneza laborioasă, completată cu un consult de homeopatie, pacienta a urmat o terapie complexă. Viziunea integrată a clinicii noastre s-a concretizat în stabilirea unui tratament homeopat şi gemoterapic individualizat, cu două şedinţe de reevaluare a efectului resimiţit de pacientă şi a semnelor obiective constatate de medic. A mai fost adăugată o serie de şedinţe de armonizare însoţite de tablete încărcate informaţional şi energetic, adaptate particularităţilor pacientei. Mai mult, s-a pus un mare accent şi pe recomandările legate de regimul igieno-dietetic corespunzător rezultatelor investigaţiilor realizate electrosomatografic. În următoarele 6 luni pacienta a relatat gradual scăderea simptomatologiei, ceea ce a dus, alături de kinetoterapia efectuată regulat la recomandarea specialistului, la o îmbunătăţire notabilă a starii generale. Pacienta a relatat rărirea impresionantă a crizelor de vertij şi a episoadelor de dureri şi parestezii ale degetelor, precum şi a durerilor şi rigidităţii la nivelul coloanei cervicale, ceea ce a constituit un adevărat stimul pentru a participa în continuare la evaluările periodice şi la schemele terapeutice prescrise.