Rinichii sunt două organe situate în fosele lombare, imediat deasupra liniei taliei şi au o lungime de aproximativ 11 cm, lăţime de 6 cm şi o grosime de 3 cm. Prin funcţiile lor de purificare, menţinere şi susţinere, rinichii au un rol crucial în organism deoarece curată sângele de reziduuri toxice şi elimina excesul de lichide; menţin echilibrul de sare şi minerale din sânge; reglează metabolismul electrolitic şi produc hormonii responsabili de reglarea tensiunii arteriale şi de producţia celulelor roşii din sânge. Rinichii sănătoşi menţin echilibrul concentraţiei de minerale (sodiu, potasiu şi fosfor) din sânge şi îndepărtează rezidurrile apărute în urma digestiei, activităţii musculare şi consumului de substanţe chimice şi medicamentoase. Reprezintă un adevărat laborator al organismului şi nu doar elimina anumite substanţe nocive din organism ci produc renină (o enzima care ajută la reglarea tensiunii arteriale) şi erythropoietina (stimulează producţia de celule roşii din sânge); Funcţia renală este crucială pentru organism iar o afecţiune lăsată netratată poate avea implicaţii extrem de grave şi de multe ori, letale. Când rinichii se îmbolnăvesc, reziduurile toxice şi lichidele sunt reţinute în organism, cauzând umflarea gleznelor, vărsături, stări de slăbiciune, isomnii şi insuficientă respiratorie. Cu toate că o boală renală cronică pare să apară brusc, această îşi face apariţia în timp, pe parcursul mai multor ani. Fiecare rinichi are aproximativ un milion de filtre, denumite nefroni iar atunci când nefronii sunt deteriorati şi nu mai funcţionează, cei rămaşi sănătoşi preiau şi funcţia acestora. Dacă deteriorarea continuă şi afecţiunea nu este depistată şi tratată la timp, din ce în ce mai mulţi nefroni devin nefuncţionali până la momentul în care rinichiul nu îşi mai poate îndeplini funcţia. Printre cauzele recurente ale afecţiunii renale se pot număra şi răni şi traumatisme soldate cu pierderi de sânge; deshidratarea; şocul generat de o infecţie în sânge; obstrucţia tractului urinar / prostată, efecte secundare nocive produse de anumite toxine şi medicamente; complicaţii apărute în urmă unei sarcini, în cazul femeilor. Hidratarea joacă un rol cheie în menţinerea unor rinichi sănătoşi. Atunci când muşchii sunt foarte solicitaţi ( când alergăm la un maraton, de exemplu) eliberează prin acest efort o mare cantitate de proteine în sânge ( în special mioglobină – proteină cu rol în legarea oxigenului, prezentă în fibrele musculare scheletice şi cardiace) ce pot afecta funcţia rinichilor dacă nu are loc hidratarea. Apariţia insuficienţei renale poate fi prevenită dacă avem un control asupra unui cumul de factori de risc din care fac parte: hipertensiunea arterială ce poate deteriora capilarele renale; diabetul zaharat; consumului excesiv de proteine şi grăsimi şi, nu în ultimul rând, medicaţia agresivă pentru rinichi (antiinflamatoarele nesteroidiene şi anumite antibiotice) . Există şi o serie de factori de risc ce nu pot fi controlaţi. O mare parte din cauzele bolii renale cronice sunt legate de: vârstă (studiile au arătat că începând cu vârstă de 35 de ani rinichii noştri încep să scadă în dimensiuni, ajung doar cu aproximativ 30% din masă renală funcţională în jurul vârstei de 80 de ani, rasă, sexul (s-a constatat că bărbaţii prezintă un risc mai mare de a dezvoltă boală renală cronică decât femeile) şi markerii genetici. În momentul în care funcţia renală scade sub un anumit nivel critic, se instalează insuficienţa renală cronică. Este o afecţiune “silenţioasă” ce evoluează în timp şi are efecte devastatatoare asupra întregului organism. Poate cauza grave afecţiuni cardiace, osoase şi cerebrale, scăzând calitatea şi, uneori, durata vieţii pacientului. Dacă s-a instalat deja, bolnavul are nevoie fie de dializă, fie de un nou rinichi şi de scheme de tratament şi operaţii chirurgicale complexe. Secretul unor rinichi sănătoşi este la îndemâna noastră şi stă în conştientizare şi prevenţie. În materie de prevenţie este extrem de important să efectuăm controalele şi analizele periodice care pot depista la timp o afecţiune ce ar putea deveni cronică şi ireversibilă. Când nu apelăm la sistemul medical, în viaţa de zi cu zi, putem lua individual o serie de măsuri care se vor transforma în timp, într-un stil de viaţă sănătos. Menţinând o tensiune arterială optimă, o glicemie în parametrii recomandaţi (în cazul diabeticilor) şi controlând nivelul colesterolului, putem fi siguri că am făcut paşii necesari pentru sănătatea rinichilor noştri. În completarea unui stil de viaţă echilibrat, trebuie să vină o alimentaţie sănătoasă şi completă; hidratarea permanentă; controlul şi reglarea greutăţii corporale şi evitarea consumului de tutun şi alcool în exces.

Aveți grijă de rinichi! Ei reprezintă vitalitatea unui organism. Dacă aveți rinichii bolnavi, energia voastră vitală este cu mult sub nivelul firesc pentru o viață normală.

Pe scurt, iată câteva obiceiuri dăunătoare pentru rinichi: 1. Deshidratarea. Insuficiența apei în organism. Obișnuiți-vă să beți multă apă. 2. Mâncarea sărată. 3. Netratarea infecțiilor minore. 4. Oboseala. Odihniți-vă suficient, relaxarea și somnul bun ajută mult la funcționarea optimă a rinichilor și a întregului organism. 5. Abuzul de medicamente. Durerea nu e simpatică, dar medicamentele care o combat, din păcate, atacă rinichii. Folosiți-le cu moderație și doar atunci când durerea chiar nu poate fi suportată și nu găsiți alte remedii. 6. Înfometarea. Regimul de slăbire și alimentanția nesănătoasă și insuficientă dăunează grav rinichilor voștri. 7. Abuzul de alimente din carne. Alimentația trebuie să fie echilibrată. Înlocuiți gustările din timpul zilei cu iaurturi, salate, fructe etc. Combinați friptura cu salate și încercați, pe cât posibil, să mâncați și altceva decât preparate din carne. 8. Alcoolul. Nu uitați, orice abuz dăunează grav sănătății! 9. Fumatul. 10. Orice dependență de substanțe chimice, care merge până la dependența de insulină. Și câteva probleme emoționale care, netratate, duc la îmbolnăvirea rinichilor: 1. Traumele emoționale. De la pierderea cuiva drag până la viol, orice înseamnă traumă pentru fiecare dintre noi. Chiar și evenimente aparent banale ne pot traumatiza dacă în momentul respectiv suntem vulnerabili. Un cuvânt spus la întâmplare poate declanșa în cel care îl aude o traumă imensă, chiar dacă nouă ni se pare că nu am spus nimic rău. 2. Frica și anxietatea. Nu vorbim de frica în fața unei primejdii, care dispare odată cu dispariția primejdiei, ci de ”drobul de sare”, așteptările mentale pentru evenimente negative, frica de schimbare, frica de moarte, frica pentru pierderea jobului, frica de a ieși noaptea pe stradă etc., orice emoție negativă care se perpetuează și pe care o resimțiți cvasi-continuu. 3. Relațiile defectuoase cu ceilalți sau cu propria persoană. Sentimentul că nu ești suficient de bun, de frumos, că nu ești capabil, că nu poți etc., invidia, neplăcerea de a merge acasă, de a lucra undeva, obișnuința de a face ceea ce nu ne place pentru a putea aparține unui grup sau a nu fi dați afară etc. 4. Violența. Fie că o provocați, fie că o suportați. Un mediu violent și/sau un comportament violent