Se spune ca nu-ti poti opri durerea atunci cand treci printr-un moment greu, dar tu esti cel care alegi sa traiesti in suferinta dupa ce momentul a trecut. Multi oameni spun ca sunt deprimati. In special cei tristi, bolnavi sau singuri. La baza poate fi o indispozitie sau o perioada de stress . Din fericire, multe din aceste stari sunt trecatoare. Dureaza cel mult cateva zile. Sindromul depresiv adevarat e diferit de disperarea sau tristetea normala. In urma cu trei luni se prezenta la Clinica de Medicina Integrata Sciencemed pacientul N.G., in varsta de 72 de ani. Cu cateva luni inainte trecuse prin tristul eveniment de a-si pierde sotia, langa care isi petrecuse fericit peste 50 de ani din viata. Durerea sufleteasca din primele zile de la eveniment s-a extins treptat si in perioada urmatoare. Oricine din jurul lui a putut observa modificari treptate dar persistente de dispozitie, comportament, gandire si conceptii. In timp, a devenit tot mai tacut si mai trist. Placerea de a trai era din ce in ce mai stinsa. Uita sa manance si timp de doua zile. Energia ii scadea treptat si isi simtea corpul greu, tarandu-l dupa el fara vlaga. Nu mai facea nimic din ce ii placea sa faca inainte, in special lucrul in jurul casei, abandonandu-si complet gradina. Cu greu putea raspunde la o discutie, la care pierdea firul foarte usor, ofta din greu si izbucnea adesea in lacrimi. Indatoririle sociale ii iesisera din obisnuinta. Avea ganduri negative si pesimiste in permanenta, dureri rebele de cap si crampe abdominale iar somnul ii devenise un calvar. Adormea greu, se trezea frecvent iar dimineata era mai obosit ca la culcare. In pat se rasucea de pe o parte pe cealalta, simtind dureri si coloana vertebrala rigida, ca un bucata grea de lemn. Rudele sale, care luasera contact mai demult cu medicina alternativa si se tratau de ani de zile numai homeopat, decid in acest moment ca nu mai poate continua asa si il aduc la consult la Clinica de Medicina Integrata Sciencemed. Consultul homeopatic se desfasoara cu dificultate, datorita puternicului efect al depresiei asupra capacitatii de concentrare a pacientului. Evaluarea electrosomatografica arata modificari acute intense de conductivitate interstitiala, la nivelul celulelor creierului, nucleilor centrali in special la nivelul lobilor frontali, temporali, al sistemului limbic si amigdalelor cerebrale, modificari ale nivelurilor neurotansmitatorilor cerebrali, mai ales aleserotoninei si norepinefrinei. Zona hipotalamica inregistra modificare de tip acidoza interstitiala, cu posibile tulburari majore in reglarea presiunii arteriale, a mecanismelor foame-sete, ale caracterului, emotiilor si blocaje in comunicare. Modificarile acute au fost insotite si de modificari cronice de conductivitate interstitiala la nivelul coloanei vertebrale, de fapt ale intregului sistem osteoarticular, modificari ale sistemului digestiv si ale glandelor hormonale. Imunitatea era afectata, cu depresia globala a functiei de aparare. Reglarea neurovegetativa arata perturbari ale echilibrului simpatic-parasimpatic, metabolismul bazal era scazut cu 15% iar nivelul de ATP al pacientului era global redus. Dupa testarea cu aparatul de biorezonanta, care a depistat blocaje energetice multiple pe organe de executie dar si pe sistemele de control, s-a incercat o prima sedinta de echilibrare energetica in special pe chakre, meridianele energetice si energia vitala ale pacientului, resurse fundamentale de energie ale organismului.S-a adaugat prima etapa de armonizare a depresiei, cu frecvente corespunzatoare pacientului, care au fost transferate energetic si informational pe tablete.Desigur, tratamentul homeopatic a fost esential in terapia aplicata. Din acel moment, rudele pacientului au jucat un rol major, incepand cu decizia ca pacientul sa locuiasca cu ele. Au aranjat astfel incat sa il integreze in fiecare zi intr-o activitate, sa il determine sa iasa la plimbare, sa comunice si sa interactioneze cu ele si cu alte persoane. Au avut grija si de stimularea apetitului si tot ei au fost aceia care au supravegheat tratamentul recomandat la noi in clinica, aducandu-l pe pacient regulat la sedintele saptamanale de armonizare. La trei saptamani de la primul consult, rudele relateaza ca pacientul incepe sa se plimbe zilnic pe distante mici prin parculetul din apropiere si ca mananca cate putin de trei ori pe zi. Dupa inca doua saptamani, incepe sa participe activ la treburile casnice si poate sustine discutii pe diverse teme. Accesele de plans se raresc la cel mult doua-trei pe saptamana, de durata scurta. Somnul se imbunatateste mult, in special perioada de adormire si chiar daca se mai trezeste noaptea, adoarme relativ usor. Poate vorbi linistit despre sotia lui pe cand inainte izbucnea in plans imediat si se retragea in izolare pana cel putin a doua zi. El vine si ne povesteste singur despre faptul ca a inceput sa se simta mai “usor” si coloana vertebrala “si-a dat drumul” astfel ca se intoarce in pat fara nici o greutate de pe o parte pe alta. Isi doreste sa se plimbe, sa priveasca copiii, uneori converseaza putin timp cu vecinii, toate acestea la doar sase luni de la decesul sotiei. Actual se afla intr-o mica pauza de tratament, deoarece cu ocazia sarbatorilor a decis sa mearga pe acasa “sa se mai ocupe” de caminul lui abandonat de la tristul eveniment. Insa va continua tratamentul imediat dupa Sarbatori, cu multe sperante in continuare. Obtinerea acestei remisiuni este un pas important, este adevarat, dar este doar primul pas, pentru ca exista riscul de recurente. Cea mai potrivita atitudine este cea de urmarire profesionala regulata si de mentinere a unor relatii apropiate atat cu pacientul cat si cu familia actuala a acestuia, cea care asigura cel mai important suport al tratamentului instituit la clinica de Medicina integrata Sciencemed.