Am lansat pe Facebook acum ceva vreme un material referitor la ce să nu le faceți rinichilor voștri, sau ce să faceți pentru a le fi bine, oferind câteva linii directoare ce țin de o viață sănătoasă, echilibru emoțional și mental, energie pozitivă. În urma feedbackului pozitiv avut, am decis să încercăm să acoperim, în timp, câteva dintre cele mai importante cauze subtile ale îmbolnăvirii organelor. O vom lua aleatoriu, în funcție de cererile pacienților pe care îi avem. Am ales pentru acest debut ovarele. Nu întâmplător, desigur, ci pentru că la nivel subtil ovarele reprezintă dorința de a avea copii, creativitatea și femitatea. Și ce e mai frumos decât a vedea o femeie împlinită, mândră de a fi femeie, așteptând fericită nașterea copilului ei? Problemele ovariene sunt destul de frecvente, din păcate, în prezent. Foarte multe (și din ce în ce mai multe) femei se confruntă cu chisturi, anexite, infecții etc. Problemele ovariene indică un conflict puternic, femeia nu se simte femeie cu adevărat, nu este împlinită, nu are o relație care să o facă să se simtă cu adevărat fericită, nu poate procrea sau copilul pe care l-a născut a venit prea repede sau prea târziu, și-a neglijat mult timp partea creativă (zile întregi în care merg la birou și apoi acasă și iar la birou și iar acasă, muncesc non-stop și nu fac nimic pentru mine sau ceva care să îmi facă plăcere, îmi neglijez pasiunile și abia aștept vinerea ca să pot dormi tot week-end-ul). Posibil să fie un conflict legat de negăsirea propriei vocații (sentimentul de „ce caut eu în viața mea?”, parafrazând un vers al unui cântec), de neîmplinirea potențialului adevărat pe care îl am. Prefer siguranța și confortul, neascultând acea voce interioară care îmi spune că aș putea fi altcineva, că aș putea urca munții sau aș putea fi pictoriță. Prefer să merg într-un birou în care scrijelesc cifre, dar îmi doresc să cânt. Și nu o fac, pentru că am nevoie de salariul acela lunar care îmi acoperă creditele făcute pentru obiecte care deja nu îmi plac și de care poate nici nu am avut prea multă trebuință, dar care mă țin închisă pe drumul ăsta. Acumulez gânduri și emoții negative și le repet la nesfârșit. Ce e oare chistul ovarian? O acumulare anormală de lichid. Îmi e rușine de cum arăt, de feminitatea mea, nu mă accept, nu consider că merit să fiu mamă, nu sunt suficient de bună pentru bărbatul meu, mi-e teamă că va pleca într-o zi, destinul meu e unul nepotrivit, m-am născut în secolul greșit sau în familia nepotrivită, n-am făcut facultatea care trebuia, nu sunt mulțumită de realizările mele, nu primesc recunoaștere la serviciu și nici eu nu mi-o acord. Ovarele sunt organele VIEȚII. Dacă n-am avea ovare, nu am putea face copii. Viața nu poate exista într-un asemenea amalgam negativ. Fie ele doar și câteva, nu toate la un loc. Cancerul de ovar este o amenințare la adresa vieții. De data asta a vieții proprii. De obicei apare în urma unei pierderi imense. Viața mea s-a sfârșit odată cu viața lui/ei (poate fi copil, părinte, soț, prieten foarte bun, o persoană care reprezenta imens pentru mine). În funcție de cât de mult, însă, investesc chiar și situațiile ori posesiunile materiale, sentimentul de pierdere poate fi extrem de accentuat și în cazul pierderii unui job care pentru mine era totul (clasica dependență de muncă) sau a unei case, ori un divorț etc. Atenție mare la expresiile de genul: „L-am pierdut!”, „Am pierdut totul!”, „S-a terminat!”, „N-am reușit să termin!”. Obișnuiți-vă să urmăriți cuvintele, să deveniți conștienți de ele. De cele mai multe ori nu realizăm, dar ceea ce scoatem pe gură e exact ceea ce subconțientul nostru ne dictează! „Ei, aș, am zis și eu așa! E doar o expresie!”. Nu, nimic nu e doar o expresie!

Ce putem face singure, acasă?

Ne putem uita cu drag la noi, ne putem accepta așa cum suntem, ne putem bucura de viața noastră, așa cum e ea, ne putem bucura de feminitatea noastră, de partenerul nostru, de copiii noștri. Indiferent de vârstă, de loc, de salariu, de vecini, de orice. Ne putem acorda câteva minute pe zi doar pentru noi. Pentru a ne privi în oglindă sau a merge la coafor sau a sta pe o bancă în parc sau pur și simplu a citi o carte. Ne putem pune la încercare creativitatea uitată, ne putem regăsi pasiuni pierdute, ne putem farda și îmbrăca frumos, ne putem împăca cu defectele noastre. Nu e nimeni perfect! Putem tinde către perfecțiune, dar nu trebuie să ne învinuim că suntem oameni. Nici o femeie nu e o superfemeie, toate avem probleme, dureri, imperfecțiuni pe care le ascundem. Toate suferim pierderi. Dacă ne trăim emoțiile așa cum sunt ele și acceptăm viața așa, ușor ironică și dificilă, s-ar putea să avem surprize plăcute.

Ce nu putem face acasă dar putem face la ScienceMed?

Terapie energetică completă, care funcționează la toate nivelurile corpului, rezolvă dezechilibrele energetice și dizarmoniile fizice, mentale și emoționale. Terapia florală Bach și homeopatia, care echilibrează emoțiile. Ședințe de armonizare energetică, care lucrează întru refacerea echilibrului