Procesul patologic de creştere în volum al prostatei se accelerează, de obicei, după trecerea a 4-5 decenii de viaţă. Prostata, parte integrantă a sistemului uro-genital bărbătesc, este o glandă ce înconjoară uretra, fiind situată imediat sub vezica urinară. Creşterea dimensiunilor sale are, în majoritatea cazurilor, un caracter benign. Totuşi, simptome aproape identice adenomului de prostată pot fi produse şi de o proliferare malignă la acest nivel. De aici derivă imperativul unui consult medical concomitent primelor manifestări, pentru a stabili afecţiunea implicată şi a-i aplica tratamentul corespunzător. Pe măsura măririi volumului prostatei are loc şi instaurarea dificultăţilor de micţiune. La foarte mulţi pacienţi acest moment survine în jurul vârstei de 60-65 de ani, sub influenţa unor transformări hormonale. Datorită faptului că prostata este cuprinsă într-o capsulă de ţesut mai dur, fibros, creşterea dimensiunilor sale va exercita o presiune din ce în ce mai mare asupra uretrei, astfel că urinarea devine tot mai anevoioasă.

Ce manifestări apar în adenomul de prostată?

Adesea, primul simptom constă în senzaţia unei goliri incomplete a vezicii urinare. Pentru eliminarea acestei senzaţii neplăcute şi asigurarea unei goliri totale, cel afectat îşi forţează musculatura abdominală, deşi rezultatele sunt nesemnificative. Urinările devin tot mai dese şi parţiale. Ele ajung să influenţeze, prin frecvenţa lor, şi calitatea somnului. Urinarea nu e doar dificilă, dar poate produce şi usturimi ale canalului uretral. Presiunea jetului urinar poate scădea observabil, iar câteodată se poate constata şi prezenţa sângelui în urină. O foarte mare greşeală, dar din păcate obişnuită, este tendinţa bolnavului de a amâna, pe cât posibil, consultul medical, nutrind speranţa deşartă că tulburarea va trece, cumva, de la sine. Într-un stadiu avansat apare distensia vezicii urinare (prin depăşirea capacităţii sale normale de stocare), cu urinări ce necesită mari eforturi şi episoade marcate de incontinenţă. Uneori, activitatea fizică efectuată în mai multe reprize zilnice poate ameliora, temporar, dificultatea de a urina. Însă, cu prima ocazie în care intervine un factor agravant, simptomele se pot acutiza până la imposibilitatea micţiunii, în ciuda senzaţiei iminenţei sale. Astfel de situaţii pot fi prilejuite de consumul excesiv de lichide (alcool), de mesele copioase, de constipaţia acută ori de imobilizarea fizică (în fracturi etc.).

Tratamentul convenţional în adenomul de prostată

În funcţie de stadiul afecţiunii vor fi orientate şi demersurile terapeutice. Medicaţia se bazează pe folosirea unor substanţe care acţionează asupra simptomelor sau care contrabalansează procesele hormonale ce produc hiperplazia de prostată. Eliminarea chirurgicală a ţesuturilor bolnave poate realiza dispariţia totală a neplăcerilor, după cum poate genera, uneori, şi noi neajunsuri (incontinenţă) sau complicaţii precum hemoragiile ori infecţiile urinare. Printre alte metode folosite enumerăm electrovaporizarea, crioterapia sau hipertermia locală. Dacă la momentul diagnosticării boala se află într-un stadiu incipient (lucru care se întâmplă încă prea rar!), tratamentele invazive ar putea fi evitate sau cel puţin amânate.

Rolul medicinei integrate în adenomul de prostată

În tratamentul bolilor prostatei, medicina integrată Sciencemed are două mari avantaje: permite un diagnostic precoce şi deosebit de precis şi foloseşte un tratament personalizat, bazat pe cele mai eficiente terapii alternative, fără a exclude nici medicina alopată. Primele schimbări ce apar într-un trup bolnav sunt cele energetice, evidenţiate prin biorezonanţa Paul Schmidt. După o vreme, apar şi modificările de funcţionare şi de fiziologie celulară. Ele pot fi evidenţiate prin alterările de la nivelul fluidului interstiţial (intercelular). Când perturbările persistă, apar modificări la nivel biochimic, plasmatic şi sangvin. Mai târziu, în evoluţia bolii intervin modificările structurale (aşa cum este hipertrofia prostatei). Cele mai sensibile metode de evaluare a stării de sănătate sunt biorezonanţa Paul Schmidt şi somatografia interstiţială. Ele pot evidenţia, din vreme, unde se află zonele de risc ale oricărui organism. Astfel, se poate interveni oportun, cu tratamente ce previn îmbolnăvirea. Aceste zone de risc pot fi urmărite prin consultaţii repetate, somatografice şi prin biorezonanţă. Indiferent de stadiul bolii, medicina integrată foloseşte eficiente remedii homeopatice (adesea superioare celor alopate), gemoterapice şi fitoterapeutice consacrate pentru bolile prostatei, după verificarea compatibilităţii lor energetice cu organismul pacientului. La rândul său, biorezonanţa Paul Schmidt e o terapie blândă, aplicată în sensul armonizării dezechilibrelor. Explorarea electrosomatografică ajută la vizualizarea efectelor medicamentului homeopatic şi biorezonanţei, imediat după aplicare. Metoda Sciencemed oferă nu doar o simplă terapie pentru adenomul de prostată. Ea vizează armonizarea întregului organism, cu un tratament orientat spre cauzele subtile ale afecţiunii. De aceea, cu

Sciencemed, sănătatea are mai multe şanse de restabilire!

Dr. Mihaela Dascălu, medic specialist, Clinica Sciencemed Bucureşti Redactat de Tomi Tohaneanu