Medicina ortomoleculara

Este o abordare medicala integrativa, care reprezinta o parte componenta a Medicinei functionale si a Medicinei Integrative Sciencemed, dar poate constitui si o abordare de sine statatoare.
Dr. Linus Pauling, dublu laureat al premiului Nobel, este considerat fondatorul acestui tip de medicina. Definitia pe care acesta a dat-o Medicinei ortomoleculare este:,, Mentinerea sanatatii si tratarea bolilor prin modificarea concentratiilor de substante naturale din organism, care sunt esentiale pentru sanatatea umana.”
Etimologia cuvantului ortomolecular provine din limba greaca: ,,orto” inseamna corect, ,,molecular’’ se refera la moleculele normale din organism.
Ideea este ca bolile pot aparea prin dezechilibre biochimice create de cantitatea inexacta de nutrienti naturali necesari organismului: vitamine, minerale, aminoacizi, acizi grasi, cofactori enzimatici.

Principiile abordarii ortomoleculare sunt:

-Individualizarea dozelor, fiecare persoana avand nevoi nutritionale particulare, care sunt influentate genetic si epigenetic.

-Utilizarea de doze optime, nu doar de doze minime. Se pot folosi doze mult mai mari decat doza zilnica recomandata, daca este necesar pentru a se obtine o functie celulara ideala.

-Se folosesc in primul rand molecule naturale, substante care exista in mod natural in organism.

-Corectarea biochimiei celulare cu optimizarea mediului intern al celulei. Celulele functioneaza optim doar daca au un mediu intern cu raporturi precise de nutrienti si co-factori enzimatici.

Cauzele dezechilibrelor pot fi:

-Dieta deficitara
-Stres cronic
-Expunere la toxine
-Factori genetici, exemplu, polimorfisme genetice.
-Degradare si imbatranire celulara.
-Infectii si inflamatii cronice.

Corectia acestor factori poate restabili homeostazia, adica capacitatea de autoreglare a celulelor. Astfel se poate reduce riscul si severitatea bolilor.

Aplicarea metodei necesita:

-Individualizarea necesitatilor prin : analize biochimice specifice, teste genetice, evaluare a stilului de viata.
-Aplicarea de doze optime pentru atingerea unui nivel functional maxim.
-Secventialitate. Adica modificarea dietei si a stilului de viata, apoi suplimentare.
-Corectare lenta pentru a evita efectele secundare. Principiul ,,low and slow”.
-Monitorizare si ajustare continua a dozelor in functie de raspunsul pacientului.

Aceasta abordare ajuta la un raspuns mai eficient al celulelor si tesuturilor la actiunea modulatoare a fortei vitale pe care o reglam prin homeopatie, biorezonanta, terapie florala Bach.

Te-ar mai putea interesa și
Medicina functionala
Cum ne îmbolnăvim
Prevenția bolilor